vineri, 9 august 2013

Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu ?

Mi-am permis să plagiez, cu semnul întrebării, titlul unui articol descoperit pe "Contributors" . Constat în ultima perioadă proliferarea unei indignări de-a dreptul comice faţă de afirmaţia/întrebarea respectivă. Nedumerirea asta metafizică are un răspuns extrem de simplu. Probabil prea simplu ca să fie înţeles de minţile luminate. Nu ATUNCI era mai bine. ACUM e mai rău  :) Se dezgroapă tot felul de cifre ca material demonstrativ, se aduc argumente presupuse imbatabile - libertatea de expresie, dreptul la liberă circulaţie, într-un  cuvânt, DEMOCRAŢIA, domnilor...:) Mai jos sunt 2 piramide. În stânga e piramida originală a lui Maslow, iar în dreapta, "traducerea" ei...  Cred că e destul de clar... Dacă nu e clar, e oricum inutil să mai insist :)

 

Pe vremea lui Ceaşcă, în ciuda "împrejurărilor adverse" puteai destul de uşor să te caţeri cam până la a treia treaptă... acum majoritatea populaţiei, face eforturi să se menţină pe prima treaptă.
Legat de argumentul forte al indignaţilor - condiţiile jalnice de viaţă din ultimii ani ai regimului - un articol mai vechi aduce oarecare lumină... deşi neintenţionat, cred... La o simplă căutare pe net se găsesc suficiente resurse care confirmă povestea. E evident că obsesia lui Ceauşescu pentru returnarea integrală a datoriilor, s-a datorat presiunilor FMI care au modificat condiţiile de creditare din mers, încercînd să impună condiţii despre care probabil şi ei erau conştienţi că sunt inacceptabile. Spre surpriza şi enervarea multora, cizmarul din Scorniceţti chiar a reuşit achitarea datoriilor, cu preţul unor privaţiuni  impuse populaţiei. Evident unii - şi eu la vremea aceea :) - consideră asemenea privaţiuni inacceptabile.  Un exerciţiu: încercaţi să vă imaginaţi (dar sincer!) trăind acum, în secolul 21, cu un salariu minim pe economie, avînd eventual şi o familie, copii, datorii la întreţinere, probleme de sănătate şi cu siguranţa nesiguranţei locului de muncă, deci al unui venit previzibil pe termen lung... Apoi reevaluaţi comparaţia dintre acum şi atunci. Pentru o mare parte din populaţie, acesta nu e un exerciţiu de imaginaţie, e REALITATEA.  Iar restul, trăiesc cu spaima să nu devină şi pentru ei realitate.
Din păcate, în loc să se pună problema sub forma unui dialog sincer, orientat pe evaluarea a ceea ce a mers prost atunci, ce merge prost acum, ce poate fi preluat, ce poate fi corectat, singurul dialog e la nivelul unor ţânci care insistă fiecare să demonstreze că el are dreptate.
Sincer, modul în care evoluează situaţia, mă face să cred că în vreo 15-20  de ani, dacă va mai exista România pe atunci - ceea ce iarăşi e destul de problematic - Ceauşescu va avea statui în multe din oraşele  ţării.  Şi atunci, probabil se va scrie cu aceeaşi convingere, despre Marea Eroare din 1989... Nu o spun cu satisfacţie, ci cu amăraciune...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Ziceti si voi ceva...