miercuri, 29 iunie 2011

Politica, politica...

Se pare că începem să avem o scenă politică extrem de vioaie, cu noutăţi şi răsturnări de situaţii frecvente. Trei subiecte recente soarta jalnică a mult'mediatizatei reorganizări teritoriale, părerea fermă a iubitului nostru preşedinte despre unul din antecesorii săi la conducerea statului şi din tabăra cealaltă, retrogradarea lui Vanghelie din poziţia celui care este în poziţia celui care a fost.

Reorganizarea teritorială

S-a dovedit a fi un mare fâs, deşi am o vagă impresie că PDL-ul ar fi dorit sincer realizarea ei. Procesul electoral poate fi controlat mult mai uşor în 8 unităţi decât în 40...
Preşedintele cred că e puţin dezamăgit, dar nu foarte tare..Se putea şi mai rău, de exemplu ca PDL-ul să treacă peste părerea lui şi să facă mari concesii UDMR-ului pentru a-şi securiza continuitatea la guvernare...Cei mai şifonaţi din treaba asta au ieşit cei din UDMR, care şi-au văzut pohta ce-au pohtit-o spulberată şi amânată pe termen nedefinit...Singura şansă pe care o mai are UDMR-ul e obţinerea unui rezultat foarte străns la următoarele alegeri parlamentare, rezultat care să-i facă indispensabili oricărei echipe care va dori să-şi asume guvernarea. Dacă prezenţa UDMR-ului la guvernare nu va fi necesară după următoarele alegeri, în mod normal, oricine va fi la guvernare, ar trebui să-şi aducă aminte subit că UDMR-ul nu e partid politic şi conform Constituţiei, modificată sau nu, nu poate participa la procesul electoral.

Incidentul regal :)

Băsescu îl califică în mod elegant pe fostul suveran al României drept trădător şi slugă a ruşilor. Acuma, sincer, nu ştiu dacă e adevărat sau nu... Nici nu sunt un fan înfocat al regalităţii. Cred că toţi cei interesaţi de subiect cunosc diferitele variante ale evenimentelor în cauză şi dacă nu le cunosc, le pot afla foarte uşor întrebându-l pe nea Googule... Evident, varianta reală mai are de aşteptat până să devină publică. Însă nu e ăsta fondul problemei. Funcţia de preşedinte şi nu numai, presupune de obicei, sau ar trebui să presupună o anumită ţinută şi atitudine, pe lângă capacitatea de a aduna în jur un grup de oameni care se pricep foarte bine la lucrurile pe care nu le pricepe ocupantul funcţiei respective. Iar aceste lucruri pot fi destul de numeroase, având în vedere că, statistic vorbind, funcţiile atrag în general majoritatea mediocrităţilor... A fi mediocru nu e un lucru rău, dimpotrivă. De obicei, dacă nu faci parte din vasta categorie a mediocrităţilor, eşti considerat fie handicapat, fie dus cu pluta. Problema apare când nu recunoşti starea de mediocritate proprie, devii ferm convins că ai trecut la next level şi acţionezi în consecinţă... Poţi provoca tot felul de accidente, incidente, victime colaterale... În general, orice funcţie publică ar trebui să aibă un set de instrucţiuni, care să le includă şi pe cele corespunzătoare primilor 7 ani de existenţă. Bineînţeles că ar fi extrem de util şi un test psihologic... mai clar spus, Băsescu are dreptul, într-adevăr, să exprime orice părere. Contează însă enorm tonul şi termenii pe care-i foloseşte.
De exemplu, aud aceeaşi idee exprimată în două feluri

Unu:

"Ăsta (mareşalul Antonescu ) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?" - varianta Băsescu.

Doi:

"Soarta a făcut ca paşii acestor 2 bărbaţi aflaţi la conducerea statului să se încrucişeze într-o perioadă tulbure pentru ţară. Fiecare dintre ei a acţionat după conştiinţa şi capacităţile sale. Rămâne ca istoria şi posteritatea să judece atitudinea fiecăruia.." - o variantă ceva mai decentă şi mai inteligentă aş îndrăzni să spun. Ei, nu-i aşa că sună altfel ? Sună a preşedinte.

Pesedistul ejaculat

În final ajungem şi la Vanghelie, ca să nu nedreptăţim opoziţia. Omul ăsta dacă nu exista ar fi trebuit inventat. N-a fost nevoie, pentru că a fost ejaculat. Dezavantajele lipsei de prezervative de pe vremea lui Ceauşescu. Evident că această ej..ectare se impunea. E adevărat că un stand-up comedy de calitate atrage public dar nu cred că genul de public pe care şi-l dorea organizaţia de Bucureşti a PSD.
Micul Titulescu şi-a arătat cu ocazia asta muşchiuleţii, fapt care, în viitorul apropiat, dacă-l mai apucă, s-ar putea fie să-l coste scump fie să-i crească acţiunile. Sincer, eu cred că băiatul ăsta promite, dar n-aş vrea să bag mâna în foc. Nu  prea mai sper mare lucru de la nici o persoană implicată în politica clasică.

marți, 14 iunie 2011

Un judeţ, 41 de judeţe, 8 judeţe, 16 judeţe...

Băsescu a procedat în cazul regionalizării României, precum soldatul Bulă cu grenada. A tras cuiul, a prins-o între picioare şi a început să numere pe degete. A ajuns la 6... Bănuiesc că a avut ceva în cap când a propus aşa ceva, dar n-a prea ieşit cum vroia. Probabil că planul iniţial prevedea asumarea – era să scriu asomarea – răspunderii guvernului, ceea ce s-a şi anunţat de altfel, cu două variante de răspuns. În prima variantă, UDMR-ul înghiţea găluşca şi moţiunea corespunzătoare pica, legea trecea iar Băsescu devenea eroul care a dat peste cap planurile revizioniştilor maghiari, căci această variantă de regionalizare punea cruce ambiţiilor de gen Ţinutul Secuiesc. Ce autonomie să mai pretinzi când procentul etnic bate spre maxim 30 % şi doar într-una din unităţile administrative ?  Drept premiu de consolare, UDMR-ul ar fi primit Legea Statutului Minorităţilor. S-ar fi creat probabil o gamă largă de  efecte colaterale negative, evident neluate în calcul, însă Băsescu ar fi pozat în salvatorul neamului.
A doua variantă de răspuns, prevedea, cu mare probabilitate, căderea guvernului. Băsescu a mai încercat odată să scape de Boc anul acesta. N-a insistat prea mult, pentru că nu dădea bine la imagine. Acum avea ocazia să rezolve problema curat, cu mâna Opoziţiei plus a UDMR-ului, pe care le-ar fi acuzat apoi evident de iresponsabilitate, ajungând iar în rolul său favorit, de Prâslea cel Voinic în luptă cu balaurii.
În ambele variante, Băsescu avea numai de câştigat la imagine şi în sondaje bineînţeles. Numai că în viaţă mai există şi neprevăzut, altfel n-ar avea farmec. Ăla micu’, de respiră greu, a început cred, să aibă o vagă bănuială că e luat de prost. Acuma nu că n-ar fi adevărat, dar una e când o ţară întreagă te consideră prost şi alta e când chiar şeful te ia de fraier şi vrea să ţi-o tragă. E vorba de ăla micu Boc, dacă nu v-aţi prins. De aici încolo, lucrurile iau o întorsătură interesantă şi oarecum incomodă pentru Băsescu. În noul context, guvernul nu prea mai vrea să-şi asume răspunderea, ba mai mult s-ar putea să negocieze varianta UDMR-ului, cea cu 16 regiuni şi cu judeţele predominant maghiare, comasate într-un super judeţ maghiar, potenţială viitoare bază pentru autonomie. Pentru Băsescu ar fi un dezastru, pentru că indiferent de deznodământ, el va fi considerat autorul moral  –  el a făcut presiuni pentru regionalizare. Evident, firea iertătoare a preşedintelui va reţine afrontul şi s-ar putea ca în viitorul apropiat să asistăm la fenomene interesante în relaţiile Băsescu – Boc şi Băsescu – UDMR. Pâine să avem, că circ va fi destul...