joi, 14 aprilie 2011

O părere...

Am citit în Gândul, Chestia zilei, scrisă de CTP în data de 13,04, vedeţi aici. Se referă la un sondaj, al fundatiei Soros se pare, conform căruia, o mare parte din adolescenţii români, crescuţi, hrăniţi, îmbrăcaţi, educaţi mult după aşa zisa Revoluţie, ar fi fani declaraţi ai comunismului.
Ca reacţie la acest sondaj, CTP vine cu câteva întrebări proprii:

"1. Aceste convingeri sunt căpătate de tineri în familie?

2. Mass-media de după 1989 i-a format să gândească astfel ?

3. Aceste opţiuni reprezintă o înjurătură politicoasă la adresa părinţilor lor, cei care au creat societatea actuală?

4. Comunismul este un ideovirus care supravieţuieşte organismelor ucise şi se transmite prin atmosferă generaţiilor următoare?

5. Cum se explică faptul că nişte adolescenţi strâns conectaţi în reţeaua informaţională de astăzi, computer plus TV, pot să prefere societatea surdo-mută informaţional a lui Ceauşescu?

6. Cum va arăta România când va fi condusă de aceşti adolescenţi ?"

Răspunsurile mele:

Născut în 1970, am fost în stradă la Revoluţie şi aş ieşi din nou in stradă...dar nu pentru a sustine o societate ca cea in care traim acum.

1. Da, în majoritatea cazurilor.

2. Mass-media de după 1989 nu a format nimic.

3. Aceste opţiuni reprezintă o înjurătură zdravănă la adresa... cum să zic.. hoţilor, mafioţilor, retardaţilor care ne conduc din 89 încoace. Părinţii lor în majoritatea cazurilor, suferă alături de ei.

4. Greşeala comună pe care o comite aproape toată lumea e să echivaleze comunismul cu ceea ce a existat in ţările aşa-zis socialiste înainte de 89. Ştiu că afirmaţia asta stârneste de obicei un zâmbet condescent. Subiectul e mult prea vast pentru a fi expediat in 2-3 rânduri. Lenin spunea ca socialism + electricitate = comunism. Atunci aveau electricitate, n-aveau şi nici n-au avut vreodată socialism. Factorii s-au schimbat între timp. Acum democratie + internet = comunism. Internet avem.

5. E o intrebare de gâgă, care daca n-aş fi citit şi alte articole scrise de dumneavoastră, v-ar descalifica intelectual. Plecaţi de la ipoteza falsă ca aceşti tineri preferă "pachetul intreg", restaurat, aşa cum era înainte de 89. Nu, ei vor elemente din acel pachet, siguranţa zilei de mâine, perspectiva unui viitor în care să mai aibă timp şi de altceva decât să munceasca 8-12 ore pe zi doar pentru a supravieţui şi pentru a creşte profiturile altora. Iarăşi, subiectul e mult prea vast pentru câteva rânduri.

6. Ca să parafrazez o zicere celebra, când România va fi condusă de aceşti adolescenţi, va fi oricum, dar nu capitalistă ...sau nu va mai fi deloc.

În 1989 aveam 19 ani. L-am urât pe Ceauşescu pentru că aveam impresia că regimul lui îmi fură tinereţea. Acum mă bucur ca tinereţea mea a fost atunci şi nu acum.

Cu toate că l-am urât pe Ceauşescu, atunci când s-a anunţat la televizor că a fost executat, în ziua de Crăciun, am avut o senzaţie oribilă, pe care n-aş vrea s-o mai retrăiesc vreodată. Până la urmă, s-ar putea să ne merităm soarta şi ce trăim acum să fie un fel de ispăşire.

În altă ordine de idei, v-aş recomanda un experiment interesant. Luaţi, dacă aveţi răbdare, cuvântările lui Ceauşescu, eventual câteva la întâmplare şi recitiţi-le cu atenţie. Încercaţi să identificaţi în limbajul acela de lemn noduros câteva idei (vă asigur că există). Vedeţi ce impresie vă fac acele idei, având în vedere istoria anilor de după revoluţie şi situaţia actuală. Evident rezultatul diferă de la om la om...

duminică, 10 aprilie 2011

Ca la inceput...

Scopul acestui blog este unul egoist. De felul meu sunt un tip destul de lenes. Prin natura serviciului, din fericire/nefericire, am contact zilnic prelungit cu unul sau mai multe calculatoare (observati va rog cat de elegant am evitat cacofonia J). Inevitabil, pe perioada acestui contact prelungit, apar si timpi morti ( din punctul de vedere al patronului ), timpi pe care personal, nu ma indur sa-i irosesc si ii valorific incercand sa-mi suplimentez cunostiintele despre oameni, natura, viata, politica, bauturi, mancare, animale, etc. prin lecturarea diverselor bloguri, forumuri, site-uri la care-mi permite accesul softul de filtrare instalat de admin-ul cel mare si rau.
Evident, uneori in urma acestor lecturi, ajung sa am si pareri. Personale. Iar tastatura tremura de nerabdare sub degetele mele in asteptarea unor replici (asta trebuie s-o retin ! poate-o mai folosesc undeva !). Din pacate insa, pe majoritatea blogurilor/forumurilor/site-urilor, ca sa poti sa-ti dai cu parerea, trebuie sa parcurgi un proces lent si chinuitor de inregistrare, in urma caruia devii mandrul beneficiar al unui suvoi de spam-uri, in flux continuu. Spam-ul ca spam-ul, sincer, pe mine nu ma deranjeaza foarte tare, daca vreti, va pot da vreo cateva adrese de mail de-ale mele, unde puteti trimite cu incredere. Odata la 3-4 luni, intru si sterg tot sa fac loc transei urmatoare. Revenind insa, lenea mea patologica imi permite foarte rar sa ating finalul unui proces de inregistrare pe un site oarecare. Si aici intervine acest blog. Dupa vreo 2 saptamani de gandire i-am gasit si un nume: REPLICA. Dupa inca o saptamana am reusit sa parcurg procesul de inregistrare pe Blogger si l-am denumit cum se vede mai sus. Am eu asa o presimtire. De atunci au trecut vreo 2 luni si am inceput in sfarsit prima postare.
Cam asta ar fi introducerea. Prima postare propriu-zisa, urmeaza. La inceput am vrut s-o scriu in continuare, dar e mai elegant sa grupez subiectele pe categorii. Asa ca... stati pe aproape...