luni, 5 mai 2014

Se pare că se încinge treaba...

Un incident trecut aproape cu vederea:
Chestia asta-i trasă de păr rău de tot.  Explicaţiile cu softul care a fost derutat sunt pentru handicapaţi.
Exact în aceeaşi perioadă sunt confirmate de data asta oficial, zboruri ale unor avioane ruseşti aproape de coastele Californiei şi de Guam. Cam ce-ar mai trebui pentru a face legătura ?
Evident, americanii n-or să recunoască niciodată că ruşii le-au dat peste cap sistemul de control al zborurilor de pe cel mai aglomerat aeroport american J.  Partea proastă e că dacă s-a ajuns la aşa ceva înseamnă că lucrurile sunt deja mult mai avansate şi mai grave decât se crede…

luni, 31 martie 2014

Despre Ucraina, pe scurt



Mă mâncă tastele demult să comentez ceva despre Ucraina deşi sunt perfect conştient că e inutil. Suficient să dai o tură pe site-urile patriei, să vezi ce înjurături şi flegme îşi iau cei care chiar încearcă să înţeleagă fenomenul şi nu înghit pe nemestecate tot ce serveşte media.
Un rezumat pe scurt ar fi cam aşa: Americanii şi europenii şi-au luat o ţeapă de zile mari, pe spinarea ucrainienilor. Având în vedere vizitele simandicoase pe care „personalităţi” din USA le-au făcut pe scena maidaneză – vezi Nulland şi McCain - e evident că Ucraina era o miză importantă pentru americani, mai ales pentru colţul drept al „establishment-ului” :). E clar că există vajnici „freedom fighters” care salivează doar la gândul că ar putea parca un portavion american - dacă se poate „USS George W. Bush” - la Sevastopol.  Ăsta ar fi fost bonusul unchiului Sam... Pentru europeni, s-ar mai fi deschis un orizont populat cu vreo 40 de milioane de consumatori şi mobilat cu resurse şi utilităţi numai bune de privatizat, care să mai prelungească puţin supravieţuirea „mâinii invizibile a pieţei libere”.     
Ocazia s-a ivit odată cu începerea petrecerii de pe maidan. Nu contest că majoritatea celor prezenţi acolo erau sinceri. Vor fi primii care-şi vor muşca mâinile şi-şi vor da pumni în cap.  Au participat fără să vrea la declanşarea procesului de dezintegrare a unei ţări care, cu puţin noroc şi mai puţină prostie ar fi avut o şansă la existenţă. S-a turnat gaz pe foc la greu, s-a făcut orice pentru a aţâţa şi a provoca – vezi povestea cu lunetiştii, care devine deja clasică, se repetă la fiecare „revoluţie democratică” susţinută de americani :)  Totul bazându-se pe ipoteza arogantă că Rusia – recte Putin – va privi neputincioasă şi va înghiţi cu noduri perspectiva pierderii bazei navale de la Sevastopol şi implicit a controlului în Marea Neagră şi a posibilităţii de intervenţie în Mediterana. Având în vedere isteria care a urmat, e greu de crezut că vreunul din analiştii/consilierii care au imaginat strategia asta minunată a prevăzut rapiditatea cu care se va mişca Rusia. Ar fi fost interesante de văzut şi reacţiile private ale emanaţiilor de maidan când au realizat că tocmai şi-au micşorat ţara cu vreo 26000 de km pătraţi de zonă strategică şi economică la Marea Neagră.  Ăştia au luat de fapt cea mai mare ţeapă, după ce au fost provocaţi cu perspectiva unor cai verzi pe pereţi albaştrii, acum sunt mângâiaţi pe creştet şi încurajaţi de la distanţă.

O analiză profesionistă a evenimentelor din Ucraina aici în original, aici traducerea.
O descriere mai realistă a viitorului luminos al Ucrainei aici. Şi câteva previziuni nu prea roz pentru „autorii din umbră” ai acestei bulibăşeli, aici, de data asta doar în engleză.

Alte câteva analize mai mult sau mai puţin coerente, pe categorii:

 

Categoria wishlist


Categoria „ce ne facem fetelor ?”



Categoria „copiii spun lucruri trăznite”



Cam atât deocamdată. Vorba chinezilor, urmează vremuri interesante… :)


marți, 4 februarie 2014

Plimbarea de seară (pe net )

Strict preventiv: tot ceea ce citiţi pe aici, consideraţi pamflet. dacă nu consideraţi, mai bine nu citiţi...

Am dat o tură la ceas de seară pe blogurile patriei. Am început cu "Vox publica" - comentarii blocate la majoritatea articolelor şi "Contributors" - comentarii cenzurate la greu de elitele democraţiei. Am vrut şi eu ca tot omu' să-mi exprim părerea… Pas… N-ai cu cine dom'le, n-ai cu cine.
Pe Contributors, un telectual de elită, uns cu toate alifiile – după propriile-i mărturisiri – se plânge că vorbele i se risipesc învânt. Acum , eu stau şi mă gândesc, unde o fi problema. 'Telectual, este. Vorbele-i, trebuie să recunosc, sună mai bine decât ale unui biet proletar, ce mă aflu. Şi atunci de ce i le-mprăştie vântu (ăla cu “v” mic, nu cu “V” mare) ? Poate fiindcă omu şi-a cam pierdut credibilitatea ? Se zice că amoru-i selectiv. Adevărul şi moralitatea în schimb, dacă le manevrezi selectiv, mahalaua oricât de ineptă e, se prinde până la urmă. Chiar şi posesorii de mutre patibulare vor avea o revelaţie “bă, ăsta ne ia de proşti !”. Se presupune că menirea elitelor intelectuale ( brr, ce urât sună), printre altele, e să conducă şi să educe (sau invers) masele. Metoda pedagogică aleasă, sună cam aşa: “Bă voi s'teţi tâmpiţi, puturoşi, pomanagii, manelişti. Nu ştiţi cu cine să votaţi. Nu ştiţi pe cine să apreciaţi. Tăceţi dracu din gură şi faceţi ce vă spunem noi, apreciaţi şi votaţi numa' pă ăia ştampilaţi de noi. “  Mda. Şi apoi se miră de reacţiile pe care le stârnesc. De vină sunt întotdeauna televiziunile abjecte şi sclavii mogulilor, care au spălat creierele populaţiei. Adică au făcut exact ce încercau ei să facă, dar în sens invers şi mai bine.
Adevăratul show e însă la comentarii. Primul comentariu începe cam aşa: “da! da!”... m-am frecat la ochi şi am derulat rapid, să nu vadă nevastă-mea şi să creadă că am intrat pe un site cu povestiri erotice.
Puţin mai jos, printre comentatori, un alt 'telectual - guru însuşi - se vaită voios că a fost executat public prin comparaţia cu Andrei Jdanov.    
În fine, ultimul moment antologic, o doamnă/domnişoară face imprudenţa să ceară nişte lămuriri. Primeşte în schimb o adevărată lecţie de viaţă de la o cucoană care s-a făcut remarcată online prin postarea pe blogul personal a rezultatului unui dubios test de inteligenţă, obţinut după trimiterea unui SMS la un număr cu suprataxă. E nevoie într-adevăr de un IQ de 168, printre primii 5% din locuitorii planetei, pentru isprava asta. Probabil că în cele din urmă, a ajuns la concluzia că afişarea năzdrăvăniei ăleia pe blog, spune mai multe despre inteligenţa ei decât literele IQ urmate de cifra 168, pentru că a renunţat la ea.
Pe Vox Publica, nimic deosebit, Don Quijoţii de serviciu, Rogozanu şi Goţiu, în luptă cu morile de vânt...
Pe site-ul Gândului în schimb am găsit o nouă mostră de civism, în persoana lui Mândruţă, care susţine fatidic: ”Greşelile trebuie plătite”. I-am lăsat comentariul de mai jos, pe care evident, nu l-a lăsat să treacă:  

"Sunt un om rău."
Nu, nu esti rau... esti doar asa, mai sărăcuţ cu duhul. dar nu-i nimic, a voastră va fi impărăţia cerurilor.
"Cei care şi-au luat credite iresponsabil, peste puterile lor, trebuie să tragă ponoasele."
Cei care şi-au luat credite nu le-au luat cu forta din banca. Au făcut o cerere pe care a aprobat-o banca.
Au plătit o serie de comisioane si taxe cămătăreşti. Băncile n-au făcut nici o analiză serioasă, nu le-a interesat nimic, trebuia să ai doar un buletin şi să plăteşti toate comisioanele şi taxele de acordare... Au acţionat responsabil, ce mai...
Şi acum vor să le fie garantate profiturile integral, nu cumva să piardă ceva dacă vreun nenorocit din ăsta nu mai are nimic de dat in afară de pielea de pe el...
"Dar oricât de greu mi-ar fi nu m-aş duce niciodată să cer mila statului."
Asta să i-o spui lui Mutu Adrian, poate te crede...

Nu e prima dată când observ logica asta stâlcită. Să zicem că eu dau un împrumut cuiva. Respectivul nu-mi dă banii înapoi. Singura soluţie e să mă judec cu el. Poate câştig. Dacă mi se dă dreptate, poate nu mai am ce să-i iau că omu nu mai are nimis şi e şomer pe deasupra.  Mă despăgubeşte statul pentru asta, să nu pierd eu banii pe care i-am dat împrumut, ca fraierul, fiindcă nu m-am informat ce hram poartă cel care cere ? Omul ăla nu mi-a luat banii cu forţa. Fiindcă l-am vazut ahtiat după o plasmă/pc/telefon/maşină/casă l-am prins la strâmtoare, i-am cerut o dobândă de neam prost şi am zis gata, acum stau şi aştept banii. Ce diferenţă de principiu e între situaţia asta şi un credit bancar ? De ce e pedepsit pentru iresponsabilitate doar cel care a luat creditul, iar banca, cea care a decis până la urmă daca dă sau nu creditul, e despagubită din bani publici ?

vineri, 9 august 2013

Era mai bine pe vremea lui Ceauşescu ?

Mi-am permis să plagiez, cu semnul întrebării, titlul unui articol descoperit pe "Contributors" . Constat în ultima perioadă proliferarea unei indignări de-a dreptul comice faţă de afirmaţia/întrebarea respectivă. Nedumerirea asta metafizică are un răspuns extrem de simplu. Probabil prea simplu ca să fie înţeles de minţile luminate. Nu ATUNCI era mai bine. ACUM e mai rău  :) Se dezgroapă tot felul de cifre ca material demonstrativ, se aduc argumente presupuse imbatabile - libertatea de expresie, dreptul la liberă circulaţie, într-un  cuvânt, DEMOCRAŢIA, domnilor...:) Mai jos sunt 2 piramide. În stânga e piramida originală a lui Maslow, iar în dreapta, "traducerea" ei...  Cred că e destul de clar... Dacă nu e clar, e oricum inutil să mai insist :)

 

Pe vremea lui Ceaşcă, în ciuda "împrejurărilor adverse" puteai destul de uşor să te caţeri cam până la a treia treaptă... acum majoritatea populaţiei, face eforturi să se menţină pe prima treaptă.
Legat de argumentul forte al indignaţilor - condiţiile jalnice de viaţă din ultimii ani ai regimului - un articol mai vechi aduce oarecare lumină... deşi neintenţionat, cred... La o simplă căutare pe net se găsesc suficiente resurse care confirmă povestea. E evident că obsesia lui Ceauşescu pentru returnarea integrală a datoriilor, s-a datorat presiunilor FMI care au modificat condiţiile de creditare din mers, încercînd să impună condiţii despre care probabil şi ei erau conştienţi că sunt inacceptabile. Spre surpriza şi enervarea multora, cizmarul din Scorniceţti chiar a reuşit achitarea datoriilor, cu preţul unor privaţiuni  impuse populaţiei. Evident unii - şi eu la vremea aceea :) - consideră asemenea privaţiuni inacceptabile.  Un exerciţiu: încercaţi să vă imaginaţi (dar sincer!) trăind acum, în secolul 21, cu un salariu minim pe economie, avînd eventual şi o familie, copii, datorii la întreţinere, probleme de sănătate şi cu siguranţa nesiguranţei locului de muncă, deci al unui venit previzibil pe termen lung... Apoi reevaluaţi comparaţia dintre acum şi atunci. Pentru o mare parte din populaţie, acesta nu e un exerciţiu de imaginaţie, e REALITATEA.  Iar restul, trăiesc cu spaima să nu devină şi pentru ei realitate.
Din păcate, în loc să se pună problema sub forma unui dialog sincer, orientat pe evaluarea a ceea ce a mers prost atunci, ce merge prost acum, ce poate fi preluat, ce poate fi corectat, singurul dialog e la nivelul unor ţânci care insistă fiecare să demonstreze că el are dreptate.
Sincer, modul în care evoluează situaţia, mă face să cred că în vreo 15-20  de ani, dacă va mai exista România pe atunci - ceea ce iarăşi e destul de problematic - Ceauşescu va avea statui în multe din oraşele  ţării.  Şi atunci, probabil se va scrie cu aceeaşi convingere, despre Marea Eroare din 1989... Nu o spun cu satisfacţie, ci cu amăraciune...

joi, 1 august 2013

Revoluţia capitalistă se amână

N-am mai scris de mult pe blog, însă bântuind zilele astea pe net, am găsit chemarea la arme a capitalistului pe pâine…prăjită  J …  Evident am fost curios să văd ce iese din toată tărăşenia… Omul şi-a făcut şi nişte păpuşi cu care să se joace în lipsa supraveghetorilor.  A cam depăşit vârsta păpuşilor ce-I drept şi nici sexul nu prea corespunde cu gusturile astea bizare ( sau mai ştii ? J )… Fapt este că n-a prea avut succes şi din armata pronosticată, au apărut vreo 20 de fleţi, care probabil n-aveau păpuşi pe-acasă. A avut omul o tentativă cam transparentă de a înviora atmosfera, trimiţându-şi singur nişte ameninţări pe blog cu o zi înainte, bolduite, ca să fie sigur că le vede toată lumea. Ei şi ieri, după ce-a văzut vidul din piaţă, a-ntors-o spunând că trebuie să plece urgent să filmeze incendierea păpuşilor, în alt loc, pentru că cei de la Primărie nu i-au dat voie să le aprindă în piaţă. Contrar tuturor aparenţelor, se pare că la Primărie mai există şi oameni responsabili care ştiu că nu e bine să laşi anumite persoane cu probleme, să se joace cu chibriturile.

Sincer, pe mine individul ăsta mă intrigă. Mult timp l-am luat aşa cum se prezintă, un posibil sociopat cu probleme de adaptare şi eventuale frustrări mai vechi, care se revarsă acum… Am mai auzit însă şi alte ipoteze, cum ar fi cea că de fapt e un comunist care vrea să compromită mişcarea de dreapta – asta-i chiar bună J  - sau că ar fi de fapt un ”iepuraş” băgat la înaintare. Eu aş mai avea o ipoteză: omul pur şi simplu are nevoie de bani, având în vedere performanţele lui antreprenoriale de la "Evolore" şi a găsit o adunătură de fraieri care să-i dea, pe post de cotizaţii... Oricum ar fi, nici una din variante nu prea-I bună pentru imaginea lui J.

joi, 25 aprilie 2013

Limbajul de lemn nou...


Am nimerit astazi peste un articol pe un blog, articol care initial m-a enervat. Dupa ce m-am calmat, am ras cu pofta, si de el si de mine ca mai sunt capabil sa ma enervez pentru asa ceva si m-am consolat ca nu sunt singurul caruia i-a crescut tensiunea. Cateodata stau si ma intreb daca oamenii astia chiar exista, chiar sunt reali ? Cum naiba poti fi atat de desprins de realitate ? I-am postat un comentariu pe care evident nu-l va lasa sa treaca J
Rezumatul articolului respectiv ar fi "Nu inteleg, nu inteleg, de ce, de ce, de ce..."... J E destul de clar ca nu intelege nimic, nu era nevoie sa comunice cu atata convingere lucrul asta J
"datoriile cresc cu banii fiind dedicati asistentei sociale."... Nu, cresc cu ajutoarele date bancilor, care in loc sa fie lasate sa dea faliment in pur stil capitalist sunt pupate sub coada...
"Nu inteleg de ce trebuie sa accepti crestere economica pe datorie si doar pe hartie prin investitii in infrastructura"... OK, de maine nu mai accept... J sunt convis ca se vor schimba radical lucrurile...
"De ce se numeste austeritate atunci cand se cere celor in putere de munca sa mearga a munca in loc sa stea inutili ca asistati sociali.
De ce ne plangem de 50% somaj in tineretul din Grecia atunci cand in agricultura, in turism sau la ingrijirea batranilor au nevoie de straini iefini." ... Pai poate ca banii pe care i-ar primi pentru munca respectiva sunt atat de putini ca nu se merita sa consumi energie pentru ei... nu ajung pentru supravietuire... evident, gentlemen-ul in cauza ar munci si gratis doar de dragul muncii... sau nu ?
"genti Vuitton si accesorii Calvin Klein"... E clar ca avem de-a face cu un expert care dibuie calitatea marfii dintr-o privire, si e convins ca respectivele articole sunt originale, nu niste chinezarii de 50 de centi  .. nu ca originalele ar merita mai mult... J
"De ce trebuie sa primeasca cipriotii 10.000 de euro ajutor pe persoana iar in Africa sunt oameni care traiesc cu mai putin de 1 dolar pe zi?" Aici sunt perfect de acord, numai ca radio Erevan zice ca cipriotii nu au primit ci li s-a luat... si nu 10000 ci mult mai mult... J
"Marimea unei economii... bla bla..."  Nostim limbajul asta de lemn nou... cea mai mare iluzie pe care inca o au unii, e ca economia ar fi o stiinta J, de fapt e o ramura a parerologiei... fapt dovedit din plin si teoretic si practic...J

"Intre lene si Germania eu aleg Germania."... Noi alegem sa radem cu pofta... J

marți, 11 decembrie 2012

Elite, elite...


O reacție la articolul "E poporul defect sau elita stupidă ?" de pe Contributors. Am pus și un comentariu, dar fiindcă nu am siguranța că va apărea - văd că mai nou se practică cenzura la greu, elitele se feresc de comentarii negative ca dracu de tămâie - îl public și aici... Răspunsul pe scurt la întrebarea din titlul articolului  ar fi “Da, e elita stupidă“. Răspunsul mai lung, mai jos...
Care elite ? Alea autoproclamate ?  E de-a dreptul fascinant să vezi cum persoane altfel normale, își pierd orice simț al ridicolului…  Așa zisele elite o țin langa cu piesa clasică, poporul e tâmpit, nu știe ce să aleagă, noi știm mai bine pentru el… Domnilor, avem noutăți… Cică e democrație… Poporul e suveran…  Are dreptul sa aleagă ce vrea el… Evident au și nătăfleții care se consideră elite, dreptul la părerea lor… și dreptul să cenzureze alte păreri, cum văd că se poartă mai nou crezând câ realizează ceva cu asta…  Să zicem ca ARD-ul ar fi fost o opțiune mai bună (nu e cazul, dar de dragul argumentației  ) Înseamnă că tot el e de vină că nu a reușit să explice ce vrea, ce planuri are și să convingă poporul că viziunea lui e mai dreaptă, mai curată, etc. Adică un grup de lideri politici ( cum se consideră ei) nu e in stare să explice coerent un plan, să justifice niște măsuri, singura placă fiind greaua moștenire, și aia cu răii de la televiziunile dușmane  E clar că nici de la USL nu putem avea așteptări dar deocamdată, i-am pus la colț pe ăștia… Și mai clar, ca pentru copii… Avem de-a face cu 2 borfași care dau vina unul pe altul… ăștia sunt alții n-are tata, că ne-ar da  :) deci musai trebuie să alegem dintre ăștia… unul ne-a tâlhărit mai demult, și drept răsplata a stat pe bară câțiva ani… Al doilea ne-a tâlharit acum, recent… și incearcă să ne convingă să avem încredere tot în el, că celălalt e hot…   … păi varianta logică e să-i dau peste mâna ăstuia care m-a tâlhărit recent și-n lipsă de altceva mai bun, lucrez cu celălalt, în speranța că s-a învațat minte… și stau cu ochii pe el ca pe butelie…”băi bagă-ți mintile în cap, că uite ce-a pățit ălălalt, tu urmezi”    Evident exista varianta să n-am încredere în nici unul și să stau acasă, dar tot suport consecințele indiferent cine iese…
Aaa… și nu vreau să aud că “ai noștrii sunt mai buni “… asta deja e replică de retardați…

Revenind la cenzurarea opiniilor contrare - am vrut sa postez separat dar n-are rost - tot pe Contributors și tot azi, am pus un comentariu, mai neprotocolar ce-i drept, la articolul junelui regizor Jude. Flăcăul ăsta tună și fulgeră împotriva prezenței lui Ponta, la botezul unui cinematograf cu numele lui Sergiu Nicolaescu. Ca iubitor de film, ce se află, se declară “scirbit“ de acest fapt, și implicit de persoana sus-menționatului regizor. Părerea mea e că asistăm la un nou curent de snobism în rîndul ”elitelor”... ești cu atât mai cool cu cât înjuri mai tare o personalitate mai controversată... cam la fel cum până nu demult erai cool dacă te lăudai că l-ai citit pe ”Coelio” :) Sincer, nu știu câți regizori din noua generație ar fi în stare să coordoneze logistica unor filme precum Dacii sau Mihai Viteazul... care figurează printre primele cele mai bune 100 de filme din lume. Majoritatea producțiilor noii generații de regizori, se încadrează lejer la categoria ”teatru tv”. Pentru respectivii regizori însă, orice excursie la Cannes sau la Berlin e suficientă ca să se considere egalii lui Coppola :). Se pare că atitudinea asta e o boală profesională a ”elitelor” - a se vedea și reacția lui Cărtărescu - alt elitist - la acordarea premiului Nobel altcuiva decât augustei sale persoane :) Evident junele regizor n-a fost de acord cu comentariul meu, a fost probabil și în pană de inspirație în căutarea unui răspuns corespunzător, așa că l-a șters :)
Drept urmare, mă declar și eu “scirbit“ de o asemenea atitudine și comentez de-acuma pe tarlaua mea :)