N-am mai scris nimic, demult, pentru că sunt oarecum scârbit de tot ce se petrece în ţara asta pe care nu mă-ndur s-o părăsesc. De obicei, sunt destul de imun la chestii patriotarde şi la "cuvinte goale, ce din coadă au să sune" :)
Am primit însă pe mail un "remake" după Luceafărul...
Autorul e anonim. Bănui că nu e chiar străin de breasla literară. Sincer, aş vrea să-i strâng mâna. Cred că orice alte comentarii sunt de prisos...
Eminescu, răsucindu-se în mormânt
…( Anonim )
A fost odată ca-n povesti,
A fost , de-ar mai fi iară ,
Din neamuri tracice , regești,
O prea frumoasă țară.
Şi era una pe pământ
Şi mândră-n toate cele,
Cum e icoana unui sfânt
Şi Luna între stele.
Mă doare-n suflet când privesc
La tot ce se întamplă ,
Şi in mormant mă răsucesc
Şi cuie-mi intră-n tâmplă .
Eu nu mai simt miros de tei
În viata mea postumă ,
Nu văd nici vajnici pui de lei ,
Doar mucegai şi humă .
Luceferi nu mai strălucesc
Cand ţara e o rană ,
Copiii mamele-şi bocesc ,
Ca n-au în blide hrană .
Cântat-am graiul românesc ,
Această dulce limbă .
Dar astăzi , cei ce-o mai vorbesc
Prin alte ţări o schimbă .
Degeaba le-am lăsat cu dor
O “Doină”, să tresară !
Trecutul nu e viitor
Şi viaţa li-i amară .
Nici harta nu-i ca-n alte dăţi ,
Din Nistru până-n Tisa .
Moldova-i astăzi jumătăţi .
Cât rău făcutu-ni-s-a !
Degeaba scris-am eu scrisori
Din vremuri de urgie ,
Şi m-am rugat de-atâtea ori
Mai bine să vă fie .
Avut-am piatră la hotar
Şi-n ţara noastră singuri
Cules-am holde din brăzdar .
Acum n-aveţi nici linguri …
O , biet popor, popor sarac,
Cu-o ţară prea bogată !
Tu vino-i răului de hac
Să nu ţi-o vândă toată !
Şi dă-i afară pe străini
Cu toţi îmburgheziţii ,
Să nu-ţi mai fie-n alte mâini
Guverne şi poliţii !
Cu trupe de comedianţi
Numindu-le partide ,
Sunteţi românii emigranţi
Din Rai în ţări aride .
Pierdut-aţi banii ţării-n vânt
Şi-i goală visteria .
Mai daţi şi ape şi pământ
Şi vindeţi România .
Mihai Viteazu v-a lăsat
O ţară mai rotundă .
Voi azi aţi scos-o la mezat,
Străinii vă inundă .
Aveţi întinsul Bărăgan ,
Şi nu aveţi o pâine .
Aveţi şi turme şi ciobani ,
Dar duceţi vieţi de câine .
Aveţi bogaţii munţi Carpaţi
Şi dulcea Mioriţă ,
Păduri de brazi ce vă sunt fraţi ,
Şi flori în poieniţă .
Aveţi o deltă ca-n poveşti ,
Vedeţi să nu v-o fure ,
Atâtea ape , atâţia peşti
Şi nu mâncaţi nici mure …
Nici vii pe deal nu mai zăresti ,
Livezile se-uscară ,
Când mărul Ţarii Româneşti
Se-aduce de afară .
Nu vine Mircea cel Batrân ,
Nici Ştefan de la Putna ,
Să vi-l alunge pe păgân
Cand voi lăsat-aţi lupta !
Albastrul cerului senin
Se-ntunecă mai tare
De-atâţia nouri de venin ,
De-atâta delăsare .
Nu voi a vă-nvăţa de rău
Ci-ncerc a vă-nţelege .
De ani şi ani cădeţi în hău ,
Nimic nu vă mai merge .
Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii !
Lăsaţi pe-ai voştri guvernanţi
Să vă înece-n smoală ,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În ţara voastră goală ...
luni, 19 septembrie 2011
vineri, 1 iulie 2011
Marinarul şi Mareşalul
Se pare că telenovela "Băse în luptă cu trădătorii (şi cu ruşii)" continuă... Un enunţ al lui Băsescu, iniţial neluat în seamă, când toată lumea se concentra pe relaţia cu năbădăi dintre marinar şi rege, stârneşte acum valuri diplomatice... Va să zică, marinarul ar fi procedat la fel ca mareşalul în 1941... Sincer, nu cred că Băse s-a gândit prea mult cănd a făcut această afirmaţie şi cred că nici acum nu realizează pe deplin implicaţiile acestor vorbe... Într-adevăr, în 1941, acţiunea cu pricina părea o şansă nesperată pentru România să-şi recupereze teritoriile pierdute... probabil că orice conducător patriot, demn de acest nume, în locul lui Antonescu ar fi dat acelaşi ordin, în condiţiile de atunci. Numai că una e să fi făcut acest lucru în 1941 şi cu totul altceva să spui în 2011 că ai face acelaşi lucru... În 1941, Germania era un aliat al României. Mă îndoiesc profund că românii cunoşteau atunci întreaga dimensiune a ororilor şi nici chiar clasa politică de atunci, conducătorii nu cred că aveau o imagine completă...Întotdeauna, în focul acţiunii judeci şi vezi altfel lucrurile... Întotdeauna după, îţi dai seama că ai fi putut face poate altceva...cunoscând lucruri pe care nu le ştiai în momentul iniţial...
În 2011, Băsescu nu poate face abstracţie de evenimentele din manualele de istorie... Practic, el afirmă în deplină cunoştiinţă de cauză, că ar fi menţinut alianţa cu o ţară condusă de unul din cele mai criminale regimuri din istorie... Orice român patriot ar fi făcut acelaşi lucru în 1941. Orice român patriot, cu bun simţ şi inteligent, ar fi tăcut sau ar fi spus altceva mai nuanţat în 2011. Personal, cred că a fost doar o bravadă stupidă.
În 2011, Băsescu nu poate face abstracţie de evenimentele din manualele de istorie... Practic, el afirmă în deplină cunoştiinţă de cauză, că ar fi menţinut alianţa cu o ţară condusă de unul din cele mai criminale regimuri din istorie... Orice român patriot ar fi făcut acelaşi lucru în 1941. Orice român patriot, cu bun simţ şi inteligent, ar fi tăcut sau ar fi spus altceva mai nuanţat în 2011. Personal, cred că a fost doar o bravadă stupidă.
miercuri, 29 iunie 2011
Politica, politica...
Se pare că începem să avem o scenă politică extrem de vioaie, cu noutăţi şi răsturnări de situaţii frecvente. Trei subiecte recente soarta jalnică a mult'mediatizatei reorganizări teritoriale, părerea fermă a iubitului nostru preşedinte despre unul din antecesorii săi la conducerea statului şi din tabăra cealaltă, retrogradarea lui Vanghelie din poziţia celui care este în poziţia celui care a fost.
Reorganizarea teritorială
S-a dovedit a fi un mare fâs, deşi am o vagă impresie că PDL-ul ar fi dorit sincer realizarea ei. Procesul electoral poate fi controlat mult mai uşor în 8 unităţi decât în 40...
Preşedintele cred că e puţin dezamăgit, dar nu foarte tare..Se putea şi mai rău, de exemplu ca PDL-ul să treacă peste părerea lui şi să facă mari concesii UDMR-ului pentru a-şi securiza continuitatea la guvernare...Cei mai şifonaţi din treaba asta au ieşit cei din UDMR, care şi-au văzut pohta ce-au pohtit-o spulberată şi amânată pe termen nedefinit...Singura şansă pe care o mai are UDMR-ul e obţinerea unui rezultat foarte străns la următoarele alegeri parlamentare, rezultat care să-i facă indispensabili oricărei echipe care va dori să-şi asume guvernarea. Dacă prezenţa UDMR-ului la guvernare nu va fi necesară după următoarele alegeri, în mod normal, oricine va fi la guvernare, ar trebui să-şi aducă aminte subit că UDMR-ul nu e partid politic şi conform Constituţiei, modificată sau nu, nu poate participa la procesul electoral.
Incidentul regal :)
Băsescu îl califică în mod elegant pe fostul suveran al României drept trădător şi slugă a ruşilor. Acuma, sincer, nu ştiu dacă e adevărat sau nu... Nici nu sunt un fan înfocat al regalităţii. Cred că toţi cei interesaţi de subiect cunosc diferitele variante ale evenimentelor în cauză şi dacă nu le cunosc, le pot afla foarte uşor întrebându-l pe nea Googule... Evident, varianta reală mai are de aşteptat până să devină publică. Însă nu e ăsta fondul problemei. Funcţia de preşedinte şi nu numai, presupune de obicei, sau ar trebui să presupună o anumită ţinută şi atitudine, pe lângă capacitatea de a aduna în jur un grup de oameni care se pricep foarte bine la lucrurile pe care nu le pricepe ocupantul funcţiei respective. Iar aceste lucruri pot fi destul de numeroase, având în vedere că, statistic vorbind, funcţiile atrag în general majoritatea mediocrităţilor... A fi mediocru nu e un lucru rău, dimpotrivă. De obicei, dacă nu faci parte din vasta categorie a mediocrităţilor, eşti considerat fie handicapat, fie dus cu pluta. Problema apare când nu recunoşti starea de mediocritate proprie, devii ferm convins că ai trecut la next level şi acţionezi în consecinţă... Poţi provoca tot felul de accidente, incidente, victime colaterale... În general, orice funcţie publică ar trebui să aibă un set de instrucţiuni, care să le includă şi pe cele corespunzătoare primilor 7 ani de existenţă. Bineînţeles că ar fi extrem de util şi un test psihologic... mai clar spus, Băsescu are dreptul, într-adevăr, să exprime orice părere. Contează însă enorm tonul şi termenii pe care-i foloseşte.
De exemplu, aud aceeaşi idee exprimată în două feluri
Unu:
"Ăsta (mareşalul Antonescu ) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?" - varianta Băsescu.
Doi:
"Soarta a făcut ca paşii acestor 2 bărbaţi aflaţi la conducerea statului să se încrucişeze într-o perioadă tulbure pentru ţară. Fiecare dintre ei a acţionat după conştiinţa şi capacităţile sale. Rămâne ca istoria şi posteritatea să judece atitudinea fiecăruia.." - o variantă ceva mai decentă şi mai inteligentă aş îndrăzni să spun. Ei, nu-i aşa că sună altfel ? Sună a preşedinte.
Pesedistul ejaculat
În final ajungem şi la Vanghelie, ca să nu nedreptăţim opoziţia. Omul ăsta dacă nu exista ar fi trebuit inventat. N-a fost nevoie, pentru că a fost ejaculat. Dezavantajele lipsei de prezervative de pe vremea lui Ceauşescu. Evident că această ej..ectare se impunea. E adevărat că un stand-up comedy de calitate atrage public dar nu cred că genul de public pe care şi-l dorea organizaţia de Bucureşti a PSD.
Micul Titulescu şi-a arătat cu ocazia asta muşchiuleţii, fapt care, în viitorul apropiat, dacă-l mai apucă, s-ar putea fie să-l coste scump fie să-i crească acţiunile. Sincer, eu cred că băiatul ăsta promite, dar n-aş vrea să bag mâna în foc. Nu prea mai sper mare lucru de la nici o persoană implicată în politica clasică.
Reorganizarea teritorială
S-a dovedit a fi un mare fâs, deşi am o vagă impresie că PDL-ul ar fi dorit sincer realizarea ei. Procesul electoral poate fi controlat mult mai uşor în 8 unităţi decât în 40...
Preşedintele cred că e puţin dezamăgit, dar nu foarte tare..Se putea şi mai rău, de exemplu ca PDL-ul să treacă peste părerea lui şi să facă mari concesii UDMR-ului pentru a-şi securiza continuitatea la guvernare...Cei mai şifonaţi din treaba asta au ieşit cei din UDMR, care şi-au văzut pohta ce-au pohtit-o spulberată şi amânată pe termen nedefinit...Singura şansă pe care o mai are UDMR-ul e obţinerea unui rezultat foarte străns la următoarele alegeri parlamentare, rezultat care să-i facă indispensabili oricărei echipe care va dori să-şi asume guvernarea. Dacă prezenţa UDMR-ului la guvernare nu va fi necesară după următoarele alegeri, în mod normal, oricine va fi la guvernare, ar trebui să-şi aducă aminte subit că UDMR-ul nu e partid politic şi conform Constituţiei, modificată sau nu, nu poate participa la procesul electoral.
Incidentul regal :)
Băsescu îl califică în mod elegant pe fostul suveran al României drept trădător şi slugă a ruşilor. Acuma, sincer, nu ştiu dacă e adevărat sau nu... Nici nu sunt un fan înfocat al regalităţii. Cred că toţi cei interesaţi de subiect cunosc diferitele variante ale evenimentelor în cauză şi dacă nu le cunosc, le pot afla foarte uşor întrebându-l pe nea Googule... Evident, varianta reală mai are de aşteptat până să devină publică. Însă nu e ăsta fondul problemei. Funcţia de preşedinte şi nu numai, presupune de obicei, sau ar trebui să presupună o anumită ţinută şi atitudine, pe lângă capacitatea de a aduna în jur un grup de oameni care se pricep foarte bine la lucrurile pe care nu le pricepe ocupantul funcţiei respective. Iar aceste lucruri pot fi destul de numeroase, având în vedere că, statistic vorbind, funcţiile atrag în general majoritatea mediocrităţilor... A fi mediocru nu e un lucru rău, dimpotrivă. De obicei, dacă nu faci parte din vasta categorie a mediocrităţilor, eşti considerat fie handicapat, fie dus cu pluta. Problema apare când nu recunoşti starea de mediocritate proprie, devii ferm convins că ai trecut la next level şi acţionezi în consecinţă... Poţi provoca tot felul de accidente, incidente, victime colaterale... În general, orice funcţie publică ar trebui să aibă un set de instrucţiuni, care să le includă şi pe cele corespunzătoare primilor 7 ani de existenţă. Bineînţeles că ar fi extrem de util şi un test psihologic... mai clar spus, Băsescu are dreptul, într-adevăr, să exprime orice părere. Contează însă enorm tonul şi termenii pe care-i foloseşte.
De exemplu, aud aceeaşi idee exprimată în două feluri
Unu:
"Ăsta (mareşalul Antonescu ) era doar prim-ministru atunci. Unora le dăm averi, iar pe alţii îi considerăm criminali de război - şeful de stat şi prim-ministru. Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi şi a lăsat ţara prin abdicare îl iertăm, de toate păcatele?" - varianta Băsescu.
Doi:
"Soarta a făcut ca paşii acestor 2 bărbaţi aflaţi la conducerea statului să se încrucişeze într-o perioadă tulbure pentru ţară. Fiecare dintre ei a acţionat după conştiinţa şi capacităţile sale. Rămâne ca istoria şi posteritatea să judece atitudinea fiecăruia.." - o variantă ceva mai decentă şi mai inteligentă aş îndrăzni să spun. Ei, nu-i aşa că sună altfel ? Sună a preşedinte.
Pesedistul ejaculat
În final ajungem şi la Vanghelie, ca să nu nedreptăţim opoziţia. Omul ăsta dacă nu exista ar fi trebuit inventat. N-a fost nevoie, pentru că a fost ejaculat. Dezavantajele lipsei de prezervative de pe vremea lui Ceauşescu. Evident că această ej..ectare se impunea. E adevărat că un stand-up comedy de calitate atrage public dar nu cred că genul de public pe care şi-l dorea organizaţia de Bucureşti a PSD.
Micul Titulescu şi-a arătat cu ocazia asta muşchiuleţii, fapt care, în viitorul apropiat, dacă-l mai apucă, s-ar putea fie să-l coste scump fie să-i crească acţiunile. Sincer, eu cred că băiatul ăsta promite, dar n-aş vrea să bag mâna în foc. Nu prea mai sper mare lucru de la nici o persoană implicată în politica clasică.
marți, 14 iunie 2011
Un judeţ, 41 de judeţe, 8 judeţe, 16 judeţe...
Băsescu a procedat în cazul regionalizării României, precum soldatul Bulă cu grenada. A tras cuiul, a prins-o între picioare şi a început să numere pe degete. A ajuns la 6... Bănuiesc că a avut ceva în cap când a propus aşa ceva, dar n-a prea ieşit cum vroia. Probabil că planul iniţial prevedea asumarea – era să scriu asomarea – răspunderii guvernului, ceea ce s-a şi anunţat de altfel, cu două variante de răspuns. În prima variantă, UDMR-ul înghiţea găluşca şi moţiunea corespunzătoare pica, legea trecea iar Băsescu devenea eroul care a dat peste cap planurile revizioniştilor maghiari, căci această variantă de regionalizare punea cruce ambiţiilor de gen Ţinutul Secuiesc. Ce autonomie să mai pretinzi când procentul etnic bate spre maxim 30 % şi doar într-una din unităţile administrative ? Drept premiu de consolare, UDMR-ul ar fi primit Legea Statutului Minorităţilor. S-ar fi creat probabil o gamă largă de efecte colaterale negative, evident neluate în calcul, însă Băsescu ar fi pozat în salvatorul neamului.
A doua variantă de răspuns, prevedea, cu mare probabilitate, căderea guvernului. Băsescu a mai încercat odată să scape de Boc anul acesta. N-a insistat prea mult, pentru că nu dădea bine la imagine. Acum avea ocazia să rezolve problema curat, cu mâna Opoziţiei plus a UDMR-ului, pe care le-ar fi acuzat apoi evident de iresponsabilitate, ajungând iar în rolul său favorit, de Prâslea cel Voinic în luptă cu balaurii.
În ambele variante, Băsescu avea numai de câştigat la imagine şi în sondaje bineînţeles. Numai că în viaţă mai există şi neprevăzut, altfel n-ar avea farmec. Ăla micu’, de respiră greu, a început cred, să aibă o vagă bănuială că e luat de prost. Acuma nu că n-ar fi adevărat, dar una e când o ţară întreagă te consideră prost şi alta e când chiar şeful te ia de fraier şi vrea să ţi-o tragă. E vorba de ăla micu Boc, dacă nu v-aţi prins. De aici încolo, lucrurile iau o întorsătură interesantă şi oarecum incomodă pentru Băsescu. În noul context, guvernul nu prea mai vrea să-şi asume răspunderea, ba mai mult s-ar putea să negocieze varianta UDMR-ului, cea cu 16 regiuni şi cu judeţele predominant maghiare, comasate într-un super judeţ maghiar, potenţială viitoare bază pentru autonomie. Pentru Băsescu ar fi un dezastru, pentru că indiferent de deznodământ, el va fi considerat autorul moral – el a făcut presiuni pentru regionalizare. Evident, firea iertătoare a preşedintelui va reţine afrontul şi s-ar putea ca în viitorul apropiat să asistăm la fenomene interesante în relaţiile Băsescu – Boc şi Băsescu – UDMR. Pâine să avem, că circ va fi destul...
duminică, 29 mai 2011
Romania dispare...
Lucrurile incep sa se precipite in ultima vreme. Ce ma mira e ca nimeni nu realizeaza ce se poate intampla...
Problema este foarte grava. Este clar ca UDMR-ul este doar interfata unor interese planificate pe termen lung si care acum se apropie de maturitate. Primul pas important a fost obtinerea predarii istoriei si geografiei in limba maghiara. Multa lume se intreaba de ce atata insistenta pentru un lucru aparent marunt.Simplu. Datorita acestui fapt, in zona in care sunt majoritari, contactul copiilor cu limba romana va fi nul. Ei vor ramane practic prizonieri in zonele respective, evitandu-se astfel dispersarea tineretului maghiar in restul tarii. Cei de la butoane isi formeaza in acest mod o rezerva de adepti ai autonomiei, caci pentru cei care nu vorbesc limba care se vorbeste in restul tarii si nu au sanse sa se descurce in afara zonei in care sunt majoritari, autonomie devine o perspectiva atractiva. A doua etapa a acestui plan consta in infiintarea regiunilor autonome. In teorie o idee buna. In practica, UDMR-ul incearca sa forteze din nou prin santaj conducerea actuala a tarii modificarea planurilor initiale de reorganizare teritoriala. Daca studiati hartile care prezinta viitoarea organizare teritoriala, veti vedea ca una din regiuni - acea "limba" rosie care strapunge Transilvania este exact pe vechile hotare ante-Trianon. Ultima etapa, inca nesigura totusi si care depinde de mai multi factori, va fi evident mai intai autonomia si apoi realipirea de Ungaria. Cum ? Iarasi simplu, pe termen lung. Criza actuala loveste grav Europa. Exista o probabilitate destul de mare mai intai ca euro-ul sa devina un esec si sa dispara sau sa fie restrans doar la cateva tari, iar ulterior Uniunea Europeana insasi sa se destrame. Tensiunile economice dintre membrii uniunii, tensiunile teritoriale - vezi Grecia si Turcia - la care se poate adauga izbucnirea unui conflict extern uniunii in care membrii ai uniunii sa sustina parti adverse, toate acestea favorizeaza perspectiva destramarii. Iar daca aceasta posibila destramare ne prinde cu o regiune autonoma secuiasca, maghiara, ce-o fi...nu mai avem nici o sansa. Romania dispare. Daca toate vor merge prost, e o chestie de vreo 20 de ani, maxim.
Problema este foarte grava. Este clar ca UDMR-ul este doar interfata unor interese planificate pe termen lung si care acum se apropie de maturitate. Primul pas important a fost obtinerea predarii istoriei si geografiei in limba maghiara. Multa lume se intreaba de ce atata insistenta pentru un lucru aparent marunt.Simplu. Datorita acestui fapt, in zona in care sunt majoritari, contactul copiilor cu limba romana va fi nul. Ei vor ramane practic prizonieri in zonele respective, evitandu-se astfel dispersarea tineretului maghiar in restul tarii. Cei de la butoane isi formeaza in acest mod o rezerva de adepti ai autonomiei, caci pentru cei care nu vorbesc limba care se vorbeste in restul tarii si nu au sanse sa se descurce in afara zonei in care sunt majoritari, autonomie devine o perspectiva atractiva. A doua etapa a acestui plan consta in infiintarea regiunilor autonome. In teorie o idee buna. In practica, UDMR-ul incearca sa forteze din nou prin santaj conducerea actuala a tarii modificarea planurilor initiale de reorganizare teritoriala. Daca studiati hartile care prezinta viitoarea organizare teritoriala, veti vedea ca una din regiuni - acea "limba" rosie care strapunge Transilvania este exact pe vechile hotare ante-Trianon. Ultima etapa, inca nesigura totusi si care depinde de mai multi factori, va fi evident mai intai autonomia si apoi realipirea de Ungaria. Cum ? Iarasi simplu, pe termen lung. Criza actuala loveste grav Europa. Exista o probabilitate destul de mare mai intai ca euro-ul sa devina un esec si sa dispara sau sa fie restrans doar la cateva tari, iar ulterior Uniunea Europeana insasi sa se destrame. Tensiunile economice dintre membrii uniunii, tensiunile teritoriale - vezi Grecia si Turcia - la care se poate adauga izbucnirea unui conflict extern uniunii in care membrii ai uniunii sa sustina parti adverse, toate acestea favorizeaza perspectiva destramarii. Iar daca aceasta posibila destramare ne prinde cu o regiune autonoma secuiasca, maghiara, ce-o fi...nu mai avem nici o sansa. Romania dispare. Daca toate vor merge prost, e o chestie de vreo 20 de ani, maxim.
joi, 14 aprilie 2011
O părere...
Am citit în Gândul, Chestia zilei, scrisă de CTP în data de 13,04, vedeţi aici. Se referă la un sondaj, al fundatiei Soros se pare, conform căruia, o mare parte din adolescenţii români, crescuţi, hrăniţi, îmbrăcaţi, educaţi mult după aşa zisa Revoluţie, ar fi fani declaraţi ai comunismului.
Ca reacţie la acest sondaj, CTP vine cu câteva întrebări proprii:
"1. Aceste convingeri sunt căpătate de tineri în familie?
2. Mass-media de după 1989 i-a format să gândească astfel ?
3. Aceste opţiuni reprezintă o înjurătură politicoasă la adresa părinţilor lor, cei care au creat societatea actuală?
4. Comunismul este un ideovirus care supravieţuieşte organismelor ucise şi se transmite prin atmosferă generaţiilor următoare?
5. Cum se explică faptul că nişte adolescenţi strâns conectaţi în reţeaua informaţională de astăzi, computer plus TV, pot să prefere societatea surdo-mută informaţional a lui Ceauşescu?
6. Cum va arăta România când va fi condusă de aceşti adolescenţi ?"
Răspunsurile mele:
Născut în 1970, am fost în stradă la Revoluţie şi aş ieşi din nou in stradă...dar nu pentru a sustine o societate ca cea in care traim acum.
1. Da, în majoritatea cazurilor.
2. Mass-media de după 1989 nu a format nimic.
3. Aceste opţiuni reprezintă o înjurătură zdravănă la adresa... cum să zic.. hoţilor, mafioţilor, retardaţilor care ne conduc din 89 încoace. Părinţii lor în majoritatea cazurilor, suferă alături de ei.
4. Greşeala comună pe care o comite aproape toată lumea e să echivaleze comunismul cu ceea ce a existat in ţările aşa-zis socialiste înainte de 89. Ştiu că afirmaţia asta stârneste de obicei un zâmbet condescent. Subiectul e mult prea vast pentru a fi expediat in 2-3 rânduri. Lenin spunea ca socialism + electricitate = comunism. Atunci aveau electricitate, n-aveau şi nici n-au avut vreodată socialism. Factorii s-au schimbat între timp. Acum democratie + internet = comunism. Internet avem.
5. E o intrebare de gâgă, care daca n-aş fi citit şi alte articole scrise de dumneavoastră, v-ar descalifica intelectual. Plecaţi de la ipoteza falsă ca aceşti tineri preferă "pachetul intreg", restaurat, aşa cum era înainte de 89. Nu, ei vor elemente din acel pachet, siguranţa zilei de mâine, perspectiva unui viitor în care să mai aibă timp şi de altceva decât să munceasca 8-12 ore pe zi doar pentru a supravieţui şi pentru a creşte profiturile altora. Iarăşi, subiectul e mult prea vast pentru câteva rânduri.
6. Ca să parafrazez o zicere celebra, când România va fi condusă de aceşti adolescenţi, va fi oricum, dar nu capitalistă ...sau nu va mai fi deloc.
În 1989 aveam 19 ani. L-am urât pe Ceauşescu pentru că aveam impresia că regimul lui îmi fură tinereţea. Acum mă bucur ca tinereţea mea a fost atunci şi nu acum.
Cu toate că l-am urât pe Ceauşescu, atunci când s-a anunţat la televizor că a fost executat, în ziua de Crăciun, am avut o senzaţie oribilă, pe care n-aş vrea s-o mai retrăiesc vreodată. Până la urmă, s-ar putea să ne merităm soarta şi ce trăim acum să fie un fel de ispăşire.
În altă ordine de idei, v-aş recomanda un experiment interesant. Luaţi, dacă aveţi răbdare, cuvântările lui Ceauşescu, eventual câteva la întâmplare şi recitiţi-le cu atenţie. Încercaţi să identificaţi în limbajul acela de lemn noduros câteva idei (vă asigur că există). Vedeţi ce impresie vă fac acele idei, având în vedere istoria anilor de după revoluţie şi situaţia actuală. Evident rezultatul diferă de la om la om...
Ca reacţie la acest sondaj, CTP vine cu câteva întrebări proprii:
"1. Aceste convingeri sunt căpătate de tineri în familie?
2. Mass-media de după 1989 i-a format să gândească astfel ?
3. Aceste opţiuni reprezintă o înjurătură politicoasă la adresa părinţilor lor, cei care au creat societatea actuală?
4. Comunismul este un ideovirus care supravieţuieşte organismelor ucise şi se transmite prin atmosferă generaţiilor următoare?
5. Cum se explică faptul că nişte adolescenţi strâns conectaţi în reţeaua informaţională de astăzi, computer plus TV, pot să prefere societatea surdo-mută informaţional a lui Ceauşescu?
6. Cum va arăta România când va fi condusă de aceşti adolescenţi ?"
Răspunsurile mele:
Născut în 1970, am fost în stradă la Revoluţie şi aş ieşi din nou in stradă...dar nu pentru a sustine o societate ca cea in care traim acum.
1. Da, în majoritatea cazurilor.
2. Mass-media de după 1989 nu a format nimic.
3. Aceste opţiuni reprezintă o înjurătură zdravănă la adresa... cum să zic.. hoţilor, mafioţilor, retardaţilor care ne conduc din 89 încoace. Părinţii lor în majoritatea cazurilor, suferă alături de ei.
4. Greşeala comună pe care o comite aproape toată lumea e să echivaleze comunismul cu ceea ce a existat in ţările aşa-zis socialiste înainte de 89. Ştiu că afirmaţia asta stârneste de obicei un zâmbet condescent. Subiectul e mult prea vast pentru a fi expediat in 2-3 rânduri. Lenin spunea ca socialism + electricitate = comunism. Atunci aveau electricitate, n-aveau şi nici n-au avut vreodată socialism. Factorii s-au schimbat între timp. Acum democratie + internet = comunism. Internet avem.
5. E o intrebare de gâgă, care daca n-aş fi citit şi alte articole scrise de dumneavoastră, v-ar descalifica intelectual. Plecaţi de la ipoteza falsă ca aceşti tineri preferă "pachetul intreg", restaurat, aşa cum era înainte de 89. Nu, ei vor elemente din acel pachet, siguranţa zilei de mâine, perspectiva unui viitor în care să mai aibă timp şi de altceva decât să munceasca 8-12 ore pe zi doar pentru a supravieţui şi pentru a creşte profiturile altora. Iarăşi, subiectul e mult prea vast pentru câteva rânduri.
6. Ca să parafrazez o zicere celebra, când România va fi condusă de aceşti adolescenţi, va fi oricum, dar nu capitalistă ...sau nu va mai fi deloc.
În 1989 aveam 19 ani. L-am urât pe Ceauşescu pentru că aveam impresia că regimul lui îmi fură tinereţea. Acum mă bucur ca tinereţea mea a fost atunci şi nu acum.
Cu toate că l-am urât pe Ceauşescu, atunci când s-a anunţat la televizor că a fost executat, în ziua de Crăciun, am avut o senzaţie oribilă, pe care n-aş vrea s-o mai retrăiesc vreodată. Până la urmă, s-ar putea să ne merităm soarta şi ce trăim acum să fie un fel de ispăşire.
În altă ordine de idei, v-aş recomanda un experiment interesant. Luaţi, dacă aveţi răbdare, cuvântările lui Ceauşescu, eventual câteva la întâmplare şi recitiţi-le cu atenţie. Încercaţi să identificaţi în limbajul acela de lemn noduros câteva idei (vă asigur că există). Vedeţi ce impresie vă fac acele idei, având în vedere istoria anilor de după revoluţie şi situaţia actuală. Evident rezultatul diferă de la om la om...
duminică, 10 aprilie 2011
Ca la inceput...
Scopul acestui blog este unul egoist. De felul meu sunt un tip destul de lenes. Prin natura serviciului, din fericire/nefericire, am contact zilnic prelungit cu unul sau mai multe calculatoare (observati va rog cat de elegant am evitat cacofonia J). Inevitabil, pe perioada acestui contact prelungit, apar si timpi morti ( din punctul de vedere al patronului ), timpi pe care personal, nu ma indur sa-i irosesc si ii valorific incercand sa-mi suplimentez cunostiintele despre oameni, natura, viata, politica, bauturi, mancare, animale, etc. prin lecturarea diverselor bloguri, forumuri, site-uri la care-mi permite accesul softul de filtrare instalat de admin-ul cel mare si rau.
Evident, uneori in urma acestor lecturi, ajung sa am si pareri. Personale. Iar tastatura tremura de nerabdare sub degetele mele in asteptarea unor replici (asta trebuie s-o retin ! poate-o mai folosesc undeva !). Din pacate insa, pe majoritatea blogurilor/forumurilor/site-urilor, ca sa poti sa-ti dai cu parerea, trebuie sa parcurgi un proces lent si chinuitor de inregistrare, in urma caruia devii mandrul beneficiar al unui suvoi de spam-uri, in flux continuu. Spam-ul ca spam-ul, sincer, pe mine nu ma deranjeaza foarte tare, daca vreti, va pot da vreo cateva adrese de mail de-ale mele, unde puteti trimite cu incredere. Odata la 3-4 luni, intru si sterg tot sa fac loc transei urmatoare. Revenind insa, lenea mea patologica imi permite foarte rar sa ating finalul unui proces de inregistrare pe un site oarecare. Si aici intervine acest blog. Dupa vreo 2 saptamani de gandire i-am gasit si un nume: REPLICA. Dupa inca o saptamana am reusit sa parcurg procesul de inregistrare pe Blogger si l-am denumit cum se vede mai sus. Am eu asa o presimtire. De atunci au trecut vreo 2 luni si am inceput in sfarsit prima postare.
Cam asta ar fi introducerea. Prima postare propriu-zisa, urmeaza. La inceput am vrut s-o scriu in continuare, dar e mai elegant sa grupez subiectele pe categorii. Asa ca... stati pe aproape...
Evident, uneori in urma acestor lecturi, ajung sa am si pareri. Personale. Iar tastatura tremura de nerabdare sub degetele mele in asteptarea unor replici (asta trebuie s-o retin ! poate-o mai folosesc undeva !). Din pacate insa, pe majoritatea blogurilor/forumurilor/site-urilor, ca sa poti sa-ti dai cu parerea, trebuie sa parcurgi un proces lent si chinuitor de inregistrare, in urma caruia devii mandrul beneficiar al unui suvoi de spam-uri, in flux continuu. Spam-ul ca spam-ul, sincer, pe mine nu ma deranjeaza foarte tare, daca vreti, va pot da vreo cateva adrese de mail de-ale mele, unde puteti trimite cu incredere. Odata la 3-4 luni, intru si sterg tot sa fac loc transei urmatoare. Revenind insa, lenea mea patologica imi permite foarte rar sa ating finalul unui proces de inregistrare pe un site oarecare. Si aici intervine acest blog. Dupa vreo 2 saptamani de gandire i-am gasit si un nume: REPLICA. Dupa inca o saptamana am reusit sa parcurg procesul de inregistrare pe Blogger si l-am denumit cum se vede mai sus. Am eu asa o presimtire. De atunci au trecut vreo 2 luni si am inceput in sfarsit prima postare.
Cam asta ar fi introducerea. Prima postare propriu-zisa, urmeaza. La inceput am vrut s-o scriu in continuare, dar e mai elegant sa grupez subiectele pe categorii. Asa ca... stati pe aproape...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)