Băsescu a procedat în cazul regionalizării României, precum soldatul Bulă cu grenada. A tras cuiul, a prins-o între picioare şi a început să numere pe degete. A ajuns la 6... Bănuiesc că a avut ceva în cap când a propus aşa ceva, dar n-a prea ieşit cum vroia. Probabil că planul iniţial prevedea asumarea – era să scriu asomarea – răspunderii guvernului, ceea ce s-a şi anunţat de altfel, cu două variante de răspuns. În prima variantă, UDMR-ul înghiţea găluşca şi moţiunea corespunzătoare pica, legea trecea iar Băsescu devenea eroul care a dat peste cap planurile revizioniştilor maghiari, căci această variantă de regionalizare punea cruce ambiţiilor de gen Ţinutul Secuiesc. Ce autonomie să mai pretinzi când procentul etnic bate spre maxim 30 % şi doar într-una din unităţile administrative ? Drept premiu de consolare, UDMR-ul ar fi primit Legea Statutului Minorităţilor. S-ar fi creat probabil o gamă largă de efecte colaterale negative, evident neluate în calcul, însă Băsescu ar fi pozat în salvatorul neamului.
A doua variantă de răspuns, prevedea, cu mare probabilitate, căderea guvernului. Băsescu a mai încercat odată să scape de Boc anul acesta. N-a insistat prea mult, pentru că nu dădea bine la imagine. Acum avea ocazia să rezolve problema curat, cu mâna Opoziţiei plus a UDMR-ului, pe care le-ar fi acuzat apoi evident de iresponsabilitate, ajungând iar în rolul său favorit, de Prâslea cel Voinic în luptă cu balaurii.
În ambele variante, Băsescu avea numai de câştigat la imagine şi în sondaje bineînţeles. Numai că în viaţă mai există şi neprevăzut, altfel n-ar avea farmec. Ăla micu’, de respiră greu, a început cred, să aibă o vagă bănuială că e luat de prost. Acuma nu că n-ar fi adevărat, dar una e când o ţară întreagă te consideră prost şi alta e când chiar şeful te ia de fraier şi vrea să ţi-o tragă. E vorba de ăla micu Boc, dacă nu v-aţi prins. De aici încolo, lucrurile iau o întorsătură interesantă şi oarecum incomodă pentru Băsescu. În noul context, guvernul nu prea mai vrea să-şi asume răspunderea, ba mai mult s-ar putea să negocieze varianta UDMR-ului, cea cu 16 regiuni şi cu judeţele predominant maghiare, comasate într-un super judeţ maghiar, potenţială viitoare bază pentru autonomie. Pentru Băsescu ar fi un dezastru, pentru că indiferent de deznodământ, el va fi considerat autorul moral – el a făcut presiuni pentru regionalizare. Evident, firea iertătoare a preşedintelui va reţine afrontul şi s-ar putea ca în viitorul apropiat să asistăm la fenomene interesante în relaţiile Băsescu – Boc şi Băsescu – UDMR. Pâine să avem, că circ va fi destul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ziceti si voi ceva...