Mă mâncă tastele
demult să comentez ceva despre Ucraina deşi sunt perfect conştient că e inutil.
Suficient să dai o tură pe site-urile patriei, să vezi ce înjurături şi flegme
îşi iau cei care chiar încearcă să înţeleagă fenomenul şi nu înghit pe
nemestecate tot ce serveşte media.
Un rezumat pe
scurt ar fi cam aşa: Americanii şi europenii şi-au luat o ţeapă de zile mari,
pe spinarea ucrainienilor. Având în vedere vizitele simandicoase pe care „personalităţi”
din USA le-au făcut pe scena maidaneză – vezi Nulland şi McCain - e evident că
Ucraina era o miză importantă pentru americani, mai ales pentru colţul drept al
„establishment-ului” :). E clar că există vajnici „freedom fighters” care
salivează doar la gândul că ar putea parca un portavion american - dacă se
poate „USS George W. Bush” - la Sevastopol. Ăsta ar fi fost bonusul unchiului Sam... Pentru
europeni, s-ar mai fi deschis un orizont populat cu vreo 40 de milioane de
consumatori şi mobilat cu resurse şi utilităţi numai bune de privatizat, care
să mai prelungească puţin supravieţuirea „mâinii invizibile a pieţei libere”.
Ocazia s-a ivit
odată cu începerea petrecerii de pe maidan. Nu contest că majoritatea celor
prezenţi acolo erau sinceri. Vor fi primii care-şi vor muşca mâinile şi-şi vor
da pumni în cap. Au participat fără să
vrea la declanşarea procesului de dezintegrare a unei ţări care, cu puţin noroc
şi mai puţină prostie ar fi avut o şansă la existenţă. S-a turnat gaz pe foc la
greu, s-a făcut orice pentru a aţâţa şi a provoca – vezi povestea cu
lunetiştii, care devine deja clasică, se repetă la fiecare „revoluţie
democratică” susţinută de americani :)
Totul bazându-se pe ipoteza arogantă că Rusia – recte Putin – va privi
neputincioasă şi va înghiţi cu noduri perspectiva pierderii bazei navale de la
Sevastopol şi implicit a controlului în Marea Neagră şi a posibilităţii de
intervenţie în Mediterana. Având în vedere isteria care a urmat, e greu de
crezut că vreunul din analiştii/consilierii care au imaginat strategia asta
minunată a prevăzut rapiditatea cu care se va mişca Rusia. Ar fi fost
interesante de văzut şi reacţiile private ale emanaţiilor de maidan când au realizat
că tocmai şi-au micşorat ţara cu vreo 26000 de km pătraţi de zonă strategică şi
economică la Marea Neagră. Ăştia au luat
de fapt cea mai mare ţeapă, după ce au fost provocaţi cu perspectiva unor cai verzi
pe pereţi albaştrii, acum sunt mângâiaţi pe creştet şi încurajaţi de la distanţă.
O descriere mai realistă
a viitorului luminos al Ucrainei aici. Şi câteva previziuni nu prea roz pentru „autorii
din umbră” ai acestei bulibăşeli, aici, de data asta doar în engleză.
Alte câteva analize mai mult sau mai puţin coerente, pe categorii:
Categoria
wishlist
Categoria „ce ne
facem fetelor ?”
Categoria „copiii
spun lucruri trăznite”
Cam atât deocamdată. Vorba chinezilor, urmează vremuri interesante… :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Ziceti si voi ceva...